N-am fost niciodata bun la jurnale,le tineam citeva zile,luni si apoi uitam de mine si de ele ca sa le regasesc cu jena prin diverse sertare cu miros de toamna si lemn subtire.
Un jurnal este ca o haina menit sa ascunda si sa imbunatateasca cumva propria imagine depre “propria imagine”.
Nu-mi plac jurnalele pentru ca sunt prea intime si pentru ca asemeni unui mozaic,doar aproximeaza realitatea si
o si falsifica cumva grosier.
Cred insa ca e voie sa ti un jurnal al momentelor revelatoare,un jurnal al impresiilor puternice care ne traverseaza citeodata la intersectia dintre suflet si zi…
Si apoi ca poet nu vad de ce n-as da si altora o parte din visele mele…