Atunci cind acum 6,7 ani am fost la Festivalul de folk “Om bun” nu stiam ca voi gasi acolo o fata
al carui fel de a fi si de a cinta chiar ma va impresiona.Vedeam atunci o necunoscuta cu un stil strengaresc,
proaspat,poetic-lucru rar azi- si plin oarecum de o noastalgie a iubirii, a clipei, dulce-amaruie.
Spuneam odata cuiva ca folkul nu poate disparea ,pentru ca rolul unui cintaret folk este sa spuna adevarul!
Ca e vorba de trairi personale,de miscarile sociale,sau de relatia omului cu timpul,iubirea,etc folkistul
nu cinta un text coafat (ca in muzica-usoara sau pop) el aduce la viata,un poem,un manifest,o nota gingasa
despre ce “se traieste”.E drept ca adevarul se rosteste arar ,si nu prea sunt urechi de auzit in clipa aceea,
dar todeauna timpul decanteaza si adevarul ramane(de-ar fi numai sa ascultati piesele mari ale primilor nostrii flokisti
(Aldea,Stanculescu,Sterian,Baniciu,Alifantis ca sa-i zic numai pe cei mai mari!).
Aseara am avut bucuria sa particip la un prim recital Alina Manole in barul “El Comandante” unde pentru 50 min
ne-am delectat cu poezia unui suflet colorat,cald,frumos gata sa se joace cu “o luna patrata” si sa daruiasca
din sine aroma dulce a unor regretate iubiri.
Mi-a amintit acest spectacol de serile cu Andries,de spectacolul lui Alifantis de la Teatrul Mic,de Mircea Baniciu
din tinerete care asemenea se daruia cu zimbet ascultatorilor…adica mi-a amintit de esenta folkului bun.
Stiu sigur ca o sa mai auzim numele acesta, si ca daca va continua astfel cindva va fi un nume important
in folkul romanesc.
Sa nu fiu inteles gresit,folkul nou are si alte nume: Dani Fat,Daniel Iancu,Julian Baldovin,Eugen Avram
si multi altii pe care nu-i cunosc poate,voi scrie poate despre fiecare ceva,acum insa sunt sub influenta
spectacolului de ieri si am simtit nevoia sa vorbesc despre asta.
Pentru sceptici vreau sa zic: Folkul nu a murit si n-o sa moara!