“Mii de smaralde intre mina mea si a ta..” asa incepe un tulburator cintec al lui Daniel Iancu,il auzeam prima
oara in 1986 la “Primavara baladelor” un concurs organizat prin Universitatea Bucuresti pentru “depistarea”
talentelor studentesti…Daniel atunci era un tinar extrem de impetuos,cu un stil superb si cu cintece foarte
personale.
L-am regasit acum doi ani,cistigase “Om bun” si tocmai iesise primul lui CD la Cat Music,insa el a fost
si ramane un om foarte direct,lipsit de orice aere de vedeta,in fapt, un folkist adevarat.
Muzica lui are acum doua straturi,poate chiar trei,inti sunt piesele mai vechi cu mesaj tulburator,”Mii de smaralde”,
“Casa de nebuni”,”Omul de cirpe” apoi sunt piesel vesele care sub masca umorului ascund realitatile amare
care ne supara pe fiecare “Vine valul”,”Ceasul parlamentului”,”Capra vecinului”,”Alba ca Zapada” ,”Ofiterul Radu”
si nu in ultimul rind piesele tip radiografie ,piese care spun adevarul (intr-o tara care se ascunde sub fard de politica,
fard de manele si fard de Pro-TV si Antena X ) piese ca “Patria” “Bunicul meu si Teo” si cite vor mai fi!
Sa fie clar nu incerc sa-i fac reclama lui Daniel,nu e nevoie, valoarea lui se va impune de la sine in timp,
sper insa ca acei citiva care citesc aceste biete rinduri sa fie mai atenti cu muzica lui.
Multa lume la noi spune ca dupa generatia primilor folkisti nu mai vine nimic,este o gresala,cei care iubesc folkul
sa asculte generatia care vine,Danile Iancu,Dinu Olarasu,Alina Manole,Daniel Fat…si lista e deschisa.
Trandafirul are cateva piese (si nu putine)geniale; dar putini sunt cei care pot vedea acest lucru, iar si mai putini aceia care vazandu-l, il pot recunoaste. Astept cu sufletul la gura
al patrulea album, pe care il pre-simt mai mult decat foarte bun, genial…iti multumesc folkistule pentru blogul tau necenzurat! S-auzim numai de bine!