Ovidiu Mihăilescu

Incepind cu Alexandru Andries prin anii ’80 folkul a luat o turnura,ironica,parodica ..dupa lirismul anilor ’70
cind tinerimea mai credea ca poezia si actiunea mai poate schimba ceva in societate,anii 80-90 au aratat
clar ca banii si politicul conduc jocul social si ca deci schimbarile dorite..mai intirzie.
Andries a fost urmat de o line noua in folkul actula,linie in care m-as include alaturi de Ada Milea,Daniel Iancu,Daniel Fat,
Walter Gircolescu,…
Cu toate acestea exista inca in Romania o “rezistenta la umor”,sunt multi cei care cred cu tarie ca umorul este ceva
neserios,facil si populist,vulgar chiar,sunt altii care sustin ca umorul degradeaza folkul si-l deviaza catre zone obscure
si mai mult ca pe linga inaltimea poetica a generatiilor anterioare,aceste “glume muzicale” sunt numai niste caricaturi.
As vrea sa le amintesc tuturor ca a face folk implica pe linga spunerea adevarului-ca prim scop si a educa,si a
scoate in evidenta mecanismele osificate ale societatii,si a trezi din somnolenta mediocritatii…
Nu spune nimeni ca folkul trebuie sa devina doar “stand-up comedy” sunt multe lucruri de spus serios,sau poetic
sunt destule moduri de abordare,dar cei care vor umorul inafara folkului fac o mare greseala pentru ca
seriozitatea osifica ,orice umor pune la indoiala valorile ,tocmai pentru a le da o mai mare importanta…
a le evidentia!Apoi e de multe ori penibil sa faci o lista a defectelor oamenilor pe cind al le prezenta
drept calitati cu ironie e deja altceva!
Si nu trebuie uitat ca oamenii au nevoie de speranta si buna dispozitie ca sa treaca prin stressul cotidian…
nu trebuie uitat ca totdeauna parodia,avangarda,persiflarea sunt specifice generatiilor tinere …care se plictisesc
de modelele de gata si vor altele noi.
Stiu ca azi in lumea folkului umorul e privit cu oarecare raceala dar stiu ca timpul va alege cine va ride la urma
si sper eu acela va fi publicul iubitor de “umor-folk”!