Căderea meşterului Manole

Am trăit îmbrăcat în beton

pasionat de miliarde de stele

un careu de iubiri de carton..

o chintă de vise rebele

dar recunosc doar eu sunt de vină

am vrut prea multe prea pătimaş

prea m-am îmbătat de lumină

prea am fost copil şi trufaş

prea am visat fără acoperire

prea am aşteptat să se întîmple

acum focul s-a mai stins în privire

albul a mai îngheţat pe la tîmple

n-am cerzut în mine în faptă

n-am ştiut că Cerul mă iubea necondiţionat

am cedat prea uşor către soartă

câte hotărîri am luat şi apoi le-am călcat…

n-am murit pentru idealurile mele

m-am târât în loc să mă înalţ şi să zbor

mediocre au fost păcatele mele

şi tocmai de aceea merit să mor

o de aş fi avut destulă iubire

poate că aş fi fost pîna la urmă iertat

dar am pierdut-o între monotonie şi ofilire

şi ăsta e cel mai mare păcat

am trăit încarnat în beton

un constructor mediocru nehotărât şi timid

haide Ană urcă-n anvon

şi zideşte-mă tu pe mine în zid….