Am citit de curind pe folkblog.ro articolul scris de Horia Soicanu in care domnia sa sustine ca folkul s-ar afla pe catafalc…Nu vreau sa intru intr-o polemica ce n-ar servi nimanui in primul rind pentru ca il respect ca om si artist pe Domnul Stoicanu si apoi pentru ca eu cred ca articolul e menit mai mult sa traga un semnal de alarma decit sa declare un deces.Mai cred si ca atit echipa de la Folkblog dar si Dl.Stoicanu au mizat mai mult pe impactul acestui articol in lumea folkului,cit pe justetea si acuratetea semnalului.
Problema principala este …cine hotaraste care este folkul viabil si care nu,care artisti sunt “meritorii” si care “derizorii”?Oare un artist “meritoriu” nu poate deveni mai tirziu “derizoriu”?Oare folkul de ieri a fost tot, extrem de valoros in tot ce s-a facut? Oare daca esti un artist “pierdut” ca Nicu Vladimir,S.L.Zaharia esti mai valoros decit un artist care a vindut mii de albume..sa zicem Mircea Vintila?Oare avem criticii muzicali onesti si luminati capabili sa puna eticheta “nederizoriu” unor artisti folk?
Sa nu fiu inteles gresit,nu ma simt derizoriu ca folkist(desi evident sunt si eu suspect ca oricare…)dar ma intreb oare un fenomen asa de viu si de complex cum este muzica folk are nevoie de o inchizitie?Oare Florian Pittis era derizoriu cind cinta “Mi-am dorit o masina” dar nu mai era asa cind cinta “Ce de lupi se inconjoara”?Oare e bine ca promotorii unui site de folk sa creada ca “folkul e pe catafalk”?Ce-or sa creada tinerii folkisti de 20 de ani daca noi astia “mai trecuti” vom admite asa ceva?
Sa fie clar nu cred ca face bine folkului sa te urci pe scena beat…Daca compui imnuri imnuri de generatie trebuie sa te si respecti ca sibol al unei generatii,dar dincolo de oameni si de caderile lor, muzica ramine in timp daca “Artistul” are har si valoare…Sa fie clar nici mie nu-mi plac anumiti artisti care spun folk muzicii de chef si mahala.Nici cei care repeta aceeasi melodie in minor de trei acorduri.
Nu cred ca folkul este pe moarte…Acum 100 de ani se spunea ca pictura ca arta a murit!Pictura clasica devenise neincapatoare pentru artistii tineri care inventau genuri noi:pointilism,fovism,impresionism…Presa tipa si atunci ca e gata cu pictura,majoritatea artistilor erau interzisi (derizorii..) in galeriile oficiale…Nu murea pictura,doar un mod de intelegere a ei se innoia…dupa 30 de ani toti acei tineri rebeli erau elogiati ca maestrii…Lasind laoparte comparatia poate prea deplasata,azi folkul abia incepe sa se schimbe!As zice sa lasam posteritatii placerea de a ridica statui acelora care le vor merita peste ani…
Pentru mine folkul este viu si traieste,ma bucur zilnic ca exista Doru Stanculescu,Mircea Baniciu,Mircea Vintila,Nicu Alifantis,Alexandru Andries(si multi altii)…ma bucur ca au existat Valeriu Sterian,Florian Pittis…si iarasi ma bucur ca dincolo de generatia mea de folkisti exista tineri ca Paul Arva,Misu Calian,Ioan Onisor,Mihai Boicu,Teodora Iacob, si multi multi altii care promit de tineri sa faca folk intr-un mod adecvat vremurilor lor.Sigur ca poate multora li se pare ca muzica lui Doru Stanculescu e mult peste cea a generatiei 2010.Dar poate ca fiecare epoca are microclimatul artistic specific ei…Eagles nu prea seamana nici ei cu Greenday!
Stiu ca voi fi acuzat ca n-am inteles si n-am tratat problemele folkului(caderea in derizoriu,betia,transformarea in divertisment,succesul ca forma de izolare in stil,lipsa de formatie intelectuala a unor folkisti,etc)ridicate de Dl.Stoicanu…Din pacate nu exista o definitie pentru folk si din pacate fiecare are in folk propria sa lume si propria sa ideologie.E folk Bob Dylan sau Simon &Garfunkel,e folk Leonard Cohen sau Joni Mitchell?Sau poate Woody Guthrie?Cine in Romania a dat o definitie a folkului acceptata de toata lumea?As propune chiar ca sub semnul acestor intrebari un ziar din Romania(sau un site de folk) sa invite pe toti folkistii consacrati si nederizorii si sa faca un numar special despre “ce iaste folkul!?”Poate atunci am afla multe lucruri interesante!
In fine pentru ca nu vreau sa ma mai lungesc cred ca Dl.Stoicanu a facut bine amintindu-ne ca folkul e un gen perisabil care necesita mai mult decit “o chitara si un om” si anume a stii cind te urci pe scena cine esti,ce cauti,ce transmiti,cine sunt cei pe care-i urmezi si cine cine cei care te vor judeca daca prestatia ta va fi derizorie…E bine sa declaram ca folkul este bolnav daca asta ne va face pe noi toti folkistii sa fim mai prudenti si mai responsabili in fata publicului si in fata propriului nostru ideal artistic!E bine daca ne vom pune intrebari despre folk.