Ovidiu Mihăilescu

Veteranes-beteranes

Written on 18 ianuarie 2007   By   in Blog, Folk

mi-am lasat barba,poate pasajele triste din bucuresti
poate tocmai farima de umbra pe care-o ascunde oglinda,
poate lipsa de timp si gingasie copilareasca…
se intimpla zilnic sa fim prea grei,
sa ne lovim de propria noastra greutate care nu ne lasa
sa ne urmam destinul de suflet zburator si idealist

desi nu vad pe cine ar interesa toate astea

in fond fiecare cu galeria lui,cu tirnacopul si felinarul lui…
fiecare cu bezna din dotare.

azi noapte l-am visat pe tata,era tinar si semana cu mine izbitor
si parea cumva absurd facut din carti,
si ma priveam in el ca-n oglinda
si ca si Huang Zi nu stiam
sunt un fluture care s-a visat om sau un om care s-a visat fluture?

mi-am lasat barba

Stop cadru

Written on 17 ianuarie 2007   By   in Folk

zilele trecute ascultam Garbarek,un saxofonist nordic a carui muzica
respira spiritul unor inaltimi minunate si
am simtit nevoia sa dansez,sa interactionez cu muzica direct
si atunci brusc mi-am amintit din copilarie

relatia directa cu realitatea
A FI cu tot corpul
a trai cu tot corpul,nu doar in cap,nu doar o reflexie
ci un intreg trup care simte,gindeste,actioneaza!

si atunci am inteles.

Balada tigrului jegos si a frumoasei adormite

Written on 16 ianuarie 2007   By   in Blog, Folk

femeia mea s-a saturat de mine

ma prinde-n pioneze foarte fine (rules)

de tocurile usilor din casa

as vrea sa-i vad laguna,nu ma lasa!

delfinii toti si i-a retras pe plaje

umbla cu sinii prinsi in reci cofraje

bikini nu mai poarta nici in vise (only for work)

iar gindurile adinci sunt interzise

nu se mai joaca coarda si sotronul

nu se mai plimba cu postalionul

nu mai maninca fructe parfumate

vrea doar curat si gesturi ordonate(and quiet)

copii evident ca ma condamna

ca nu stiu aste jocuri ce inseamna

si cred si eu ades ca-s vinovat (ugly bull)

nici eu cu ei n-am vreme de jucat…

si uite-asa stau sui la mine acasa

femeia mea nu vrea si nu se lasa (and i dont care)

si fiecare zi acelasi viciu

doar somnul blidul casa si serviciul

dar intr-o noapte cind voi fi rebel(well?)

am sa o gidil trist cu-n ghiocel

si ca un tigru rau am s-o devor(nevor)

ori o trezesc din somn ori o omor! (or maby i will sleep also!)

In marginea unei paduri

Written on   By   in Blog, Folk

In marginea unei paduri
Ca un mesteacan in lumina
Sa stau cutreierat de pasari de vinturi line leganat
S-ascult cum cinta surd padurea si timpul palid susurind…
Si sa dansez sub ceru albastru
In vara unui cintec mut
Sa fiu subtire ,fragil,tinar in pirueta unui cint
Pe care iarba inca-l il stie si se apleaca dupa el
Atunci cind doar pamantul simte de ce trec norii dusi de vint
Sa cint lin traversat de seva iubiri ascunse in natura
S-ador prin dansul meu pe Soare si unduirea de caldura
Si flori si pasari,nori si frunze si toate cite simple sunt
Atunci cind vara infloreste si lumea-i doar un verde cint
Sa fiu doar un mesteacan tinar
In marginea unei paduri….

Alba ca Zapada cea morocanoasa!

Written on   By   in Blog, Folk

Zice ca Alba ca Zapada era morocanoasa.Asa era ea, toata ziua se ratoia la pitici
ca si-au aruncat hainutele pe patuturi,ca n-au pus la loc farfuriile,ca…
In lipsa ei sef devenea Morocanosul care si el reusea cu brio sa-i tina locul.
Daca printr-o intimplare nefericita si Morocanosul lipsea atunci locul era tinut de
Suparaciosul care nu mai trebuie s-o spunem gasea mereu cite un motiv sa se supere
pentru actiunile superficiale ale piticilor.
Si tot asa in ordine descrescatoare fiecare pitic odata devenit sef se incrunta si se pune
pe cautat motive de culpabilizare si fidelizare prin greseala a celorlalti pitici mai mici…
Singurul care nu poate fi sef si nici morocanos este Mutulica,pe el toate aceste
„strategii de intimpinare” toate aceste „tururi de forta” il distreaza dar mut fiind
nu poate spune de ce…
Din pacate nu stim bine finalul povestiri dar tare ma tem ca din dorinta de a se proteja
Alba ca Zapada va incepe o vinatoare de vrajitoare si pentru ca e singurul suspect
primul pe care-l va da afara din spatiul locativ va fi Mutu….
Si va fi padurea linistita, ordonata si conform ISO si standardelor europene!
Orice asemanare ….e chiar intimplatoare…

Pentru ca trece…

Written on   By   in Blog, Folk

N-am fost niciodata bun la jurnale,le tineam citeva zile,luni si apoi uitam de mine si de ele ca sa le regasesc cu jena prin diverse sertare cu miros de toamna si lemn subtire.
Un jurnal este ca o haina menit sa ascunda si sa imbunatateasca cumva propria imagine depre „propria imagine”.
Nu-mi plac jurnalele pentru ca sunt prea intime si pentru ca asemeni unui mozaic,doar aproximeaza realitatea si
o si falsifica cumva grosier.
Cred insa ca e voie sa ti un jurnal al momentelor revelatoare,un jurnal al impresiilor puternice care ne traverseaza citeodata la intersectia dintre suflet si zi…
Si apoi ca poet nu vad de ce n-as da si altora o parte din visele mele…trevordiy.wordpress.com