Ovidiu Mihăilescu

Categorie: Blog

Woodie Guthrie

Ramane cel mai cunoscut folkist a carui mostenire include cantece politice, traditionale si pentru copii.Avea scris pe chitara „Aceasta mitraliera ucide fascisti”!Cel mai cunoscut cintec „This land is your land”.A influentat multi folkisti,cei mai cunoscuti, Bob Dylan,Bruce Springsteen, Pete Seeger.Se alatura muncitorilor aflati in migratie,in cautare de lucru si mergand din Oklahoma in California le prelua grijile,mesajele si le transforma in cantece!Era considerat pro-comunist dar n-a facut parte din nici o organizatie.A fost casatorit de 3 ori si a avut 8 copii din care cel mai cunoscut a fost Alro Guthrie care a fost si el un folkist remarcabil.In prezent nepoata lui Woody Sarah Lee Guthrie canta si ea…Numele Woody  vine de la Woodrow Wilson presedinte al Statelor Unite in perioada copilariei artistului.Tatal sau Charles Guthrie era democrat si om de afaceri,politician recunoscut in Oklahoma.Desi era slab la invatatura Woody citea mult …a invatat sa cante intii la muzicuta si canta adesea pentru bani sau doar pentru mancare…La 19 ani se casatoreste prima data si are cu prima sotie 3 copii care mor in timpul crizei;cauta s-o ia de la inceput si se muta in California.In 1930 Woody este difuzat de radioul KFVD unde il cunoaste pe Ed Robbin , un realizator radio care-l admira pentru curajul sau si-l prezinta in cercurile politice de stinga.Desi n-a intrat in partid scria la ziarul „The Dayly Worker” o rubrica „Woody Saied” in care isi expunea cu umor parerile.In 1940 se muta la New York si inregistreaza primul album „Dust Bowl Ballads” la Victor Records.Pentru ca nu-i placea piesa „God Bless America” a scris „This land is your land” pe versuri proprii si pe melodia grupului „The Carter Family”,Ii cunoaste la New York pe Pete Seeger si Haddie Ledbetter cantareti pe care ii va influenta ulterior.In mai 1941 i se propune sa faca muzica unui documentardespre constructia unui baraj,el scrie intr-o luna 26 de cantece care apar ca si „Columbia River Songs” desi filmul nu s-a mai facut.Se alatura in 1943 lui Peter Seeger si trupei „Almanac Singers” cu care are un mare succes.Tot in ’43 scrie si o carte „Bound for Glory” dupa care se va turna un film in 1976.In 1944 este angajat in marina comerciala ca spalator de vase si artist iar ca urmare a acestei aventuri un prieten al sau Jim Longhy scrie o carte intitulata„Woody,Cisco si eu”.Se recasatoreste in 1945 cu Marjorie Mazia cu care va avea 4 copii, Cathy care moare intr-un incendiu la 4 ani,Joady,Nora si Alro.In aceasta perioada scrie multe cantece pentru copii!Se stabileste in Coney Island si adopta o viata mai linistita.In acea perioada Ramblin Jack Elliott (cel care-l va impresiona pe Bob Dylan si pe Alro Guthrie mai tirziu cu capacitatea de a transmite muzica lui Woody) il viziteaza si preia citeva din cintece si maniera de interpretare.Elliot declara: Am fost flatat ca Dylan a invatat de la mine la fel cum eu am invatat de la WoodyDaca vrei sa inveti ceva..doar fura…eu asa am invatat de la Ledbetter!

Desi din anii ’40 apar primele semne ale bolii in 1952 i se pune diagnosticul bolii „Hurtington” boala genetica mostenita de la mama.Sotia lui crezand ca e o boala contagioasa se desparte de el „pentru binele copiilor”!

Se recasatoreste cu Anneke Von Kirk si are cu ea o fica Lorinna Linn, si se muta in Florida unde sta intr-o rulaota.In urma unui accident cu benzina isi arde ambele brate si nu mai poate cinta la chitara.Din 1956 pina in 1961 e internat la Greystone Hospital unde starea sa de sanatate se degradeaza.Marjorie si copii sai il viziteaza duminica de duminica.Moare in 3 octombrie 1967.

Mama lui Woody, Marjorie Aliza Greenblatt era o cunoscuta poeta idis.Ea si Guthrie aveau discutii lungi si scriau impreuna poeme.Aceste poeme redescoperite de Nora Guthrie si cintate de The Klezmatics grup,un grup evreesc care in 2007 a primit un premiu Grammy pentru albumul „Wonder Wheel” pe versuri de Woody Guthrie.Cel care avea sa atraga atentia asupra valorii operei sale si asupra modelului de folk-man pe care l-a intruchipat a fost Bob Dylan.

 

 

16 martie 2013     0 Comments

Ce am facut in 2012?

Nu scriu eu prea des in acest blog, pentru ca nu ma simt un blogger si pentru ce de cele mai multe ori timpul necesar unor astfel de confesiuni imi lipseste…(nici nu am „complexul-primadona” ca sa cred ca tot ce fac si tot ce gandesc e important pentru salvarea omenirii!)Totusi azi imi face placere sa-mi recapitulez activitatea din acest an odata ca sa va multumesc voua celor care in acest an ati fost alaturi de mine si pentru a-i aminti pe cei care constant fac eforturi pentru a tine in viata miscarea folk!Binecuvantati fie ei!

Anul meu a inceput cu un concert la Sinners Club in 11 ianuarie;a fost un concert bun unde am testat multe piese noi:”Dor de copilarie””Umbra de alb””Balada absurdului”etc ,exista poze pe facebook ,n-am sa incarc aici poze dar se poate vedea in fotografii ca a fost un eveniment fain.

In 26 ianuarie ar fi trebuit sa cint la Brasov dar o ninsoare de 40 de centimetrii a blocat toate mijloacele de transport asa ca l-am sunat pe Titus Constantin si l-am rugat sa preia el „ostilitatile” !Asta e! De vreo 2 ani vreau sa cint la Brasov si nu reusesc..poate in 2013!

In 14 februarie de „ziua lui Valentin” am cantat la Mojo ,a fost ceva cantare de grup spre rusinea mea nu mai tin minte prea bine ce si cum…In 17 februarie am cantat la Baicoi impreuna cu Titus si a fost o seara magica alaturi de oameni care iubesc muzica folk , au mult umor si o inima mare,abia astept sa revin acolo!In 18 februarie am cantat la Calarasi impreuna cu Dan Caramihai la Clubul lui Afilon ,un alt om frumos si indragostit de folk unde s-au strins 120 de oameni si unde a fost o seara incendiara cu multi liceeni si o atrmosfera speciala!Multumesc Afilon,Marius,Tatiana!

In 24-25 februarie am fost la Campina alaturi de Manuella Popescu in cadrul frumosului proiect „Folk fara Varsta” la Targul Mierii care in acest an a adaugat si putin polen de folk!A fost un concurs de folk pentru tinerii din Campina urmat de recitaluri Mircea Vintila,Maria Gheorghiu,Zoia Alecu…si a fost prima revenire pe o scena mare la Campina orasul unde m-am nascut si am invatat sa cant la chitara…o seara frumoasa innecata in miere si bucurie!

In 8 Martie am aniversat la Facultatea de Electronica 30 de ani de la infiintarea „Grupului Voua” alaturi de Dan Caramihai , Adrian Fetecau si noua echipa a CVT (Compania Teatrala Voua).Am tinut un spectacol de umor si muzica folk ca in anii ’80 si faptul ca studentii de acum s-au bucurat si au trait alaturi de noi acest spectacol ne-a facut sa ne simtim putin mai tineri.

In 15 martie am cantat citeva piese la „Seara Folkului de Munte ” organizata la Mojo de Titus unde peste 100 de iubitori de folk de munte au cantat cu mine „Lili”,”Cauboy-ul”,”Rondul”…

In 16 am cantat prima oara prin mijlocirea prietenului meu Puiu Cretu la Clubul Evarza unde am descoperit deasemenea o echipa de oameni minunati si mari consumatori de folk,a fost o seara in care am cantat singur doua oare jumatate secondat de Puiu care si-a facut timp sa vina si m-a si sprijinti la cateva piese..ii multumesc.

In 25 martie am prezentat cu Dan Caramihai si Adrian Fetecau la Buzau spectacolul „Tara Cateilor” ..un shou destul de acid despre viata politica si sociala de la noi…publicul a fost cu noi si totul a decurs foarte bine!Inca un oras castigat pe harta folkului!

In 5 aprilie am fost prezent tot prin mijlocirea Manuellei Popescu la Liceul Ion Creanga pentru un nou moment „Folk Fara Varsta”…ce sa povestesc?Bucuria elevilor de a canta,modul viu si proaspat in care au gustat recitalurile sustinute de Puiu Cretu,Maria Gheorghiu,Alina Manole!E mereu o bucurie sa ‘ma revad” in elevii care acum descopera frumusetea muzicii folk!

In 19 aprilie din nou la Facultatea de Electronica cu „Tara Cateilor” !Studentii speciali de la Electronica(stiu ce spun pentru ca am dat spectacole si la Politehnica si la ASE si nicaieri n-am gasit fervoarea si atentia de la Electronica) au trait alaturi de noi tot acest spectacol.A fost o seara foarte frumoasa si le multumesc celor din Liga Studentilor pentru ajutorul si prietenia lor!

In 27,28 aprilie am fost la Iasi la Clubul Phoenix Cofee and Spice(apropo,multumiri patronului care este si el un om special!)In 27 a cantat Eugen Avram si printr-o minune a cerului ne-am adunat la acest eveniment multi folkisti (Adi Bezna,Cosmin Vaman,Andreea Andrei,Catalin Ungureanu,Lucian Darie,eu..) si a fost o noapte de gratie in care pe linga Eugen am cantat toti si ne-am simtit una in camasa usoara a folkului de prietenie!In 28 cand am cantat eu, a fost lume destul de putina dar asta a asigurat o seara la foc mic,cu multe cantece de suflet mai ales ca i-am avut si eu alaturi pe Paul Arva si Cosmin Vaman,si le multumesc mult!

Luna mai a fost o luna fierbinte inceputa in Piatra Neamt in  „La Roata” unde Cristi Slavoc este tot numai inima si suflet si unde folkul are deja o casa!Ce sa povestesc…ca acasa in familie ,un shou cu si pentru prieteni!Va multumesc oameni buni!A urmat Festivalul de Folk de la Dorohoi unde Ciprian si Liviu s-au zbatut ca totul sa fie foarte bine si a si fost!Pentru un oras ca Dorohoiul acest festival este extrem de ambitios si de special si-i uez aici multi ani inainte !Moldova ramane un spatiu in care folkul este la el acasa!

8-10 Martie m-am mutat cu arme si bagaje la Sebes unde alaturi de Manuella Popescu,Daniel Avram,Vali Serban,Maria Gheorghiu ,Mircea Vintila am cantat intr-o gradina de vis sub un mare nuc inverzit la Zilele Lucian Blaga…Eu am cantat pe o ploaie torentiala (Multumesc Renata Rusu care mi-a tinut o umbrela imensa deasupra capului ca sa pot totusi canta,mai ales ca la a doua piesa mi s-a rupt si o coarda!)cu un public minunat care s-a ascuns sub copaci si si-a pus scaunele in cap dar canta cu mine”Capsuni” si in ciuda ploii se distra copios!Si asa m-am imbogatit c-o amintire proaspata si vie cu aroma de capsuni si nuca si parfum medieval de Sebes Alba!

In 17 mai Zoia Alecu si-a lansat albumul si aproape toti folkistii din Bucuresti ne-am strans sa fim alaturi de ea!Un om frumos si viu,o flacara de talent si bucurie care arde sprea fericirea multora dintre iubitorii de folk.La mai multe Zoia!

In 18 mai la Clubul Live tot cu sprijinul lui Puiu Cretu am sarbatorit 30 de ani de folk!O spun si aici,eu nu am cantat 30 de ani ,pentru ca au fost ani in care aparitiile mele erau sporadice…s-au strans insa 30 de ani de cand folkul s-a aprins in sufletul meu si m-a impins spre lume si spre un fel de a fi care mi se potriveste!Cei care au fost alaturi de mine stiu cum a fost,o seara impresionanta cu multi prieteni cu multe bucurii in care am trecut in revista evolutia mea muzicala si in care am multumit dupa cit a fost posibil celor dragi.Multumesc tuturor artistilor care au fost alaturi de mine!Nu-i mai enumar ca se stiu si ei iar cine este curios nu are decit sa caute pozele pe facebook!

In 22 mai am dat o fuga la Sibiu la Clubul Imperium unde prietenul meu bun Florin Tomici mi-a inlesnit o seara de folk intr-o atmosfera jazz alaturi de oameni faini si deosebiti.Sibiul are el o magie aparte si ca oras si ca oameni si cine stie poate la batraneste ma voi reloca intre poeticele lui ziduri!

26 Mai lansare Album „Societate abrupta” Puiu „Cretu la Club Live.Ma stiu cu Puiu din 1984 si face parte din generatia folk a Canaclului Voua de la care eu am invatat mult si alaturi de care am crescut pe diferite scene din tara.Suntem prieteni si nu pot decit sa ma bucur de fiecare data cand Puiu face ceva bun artistic sau organizatoric pentru folk.La multe realizari Puiu!

In 8 iunie alaturi de Maria Gheorghiu,Emeric Imre am aprticipat in organizarea Alinei Croitoru la o gala de folk pentru motociclisti!In mod clar motoarele pornite si folkul nu se potrivesc prea bine,totusi am avut placerea sa constat ca motociclistii sunt un public exigent ,greu de castigat dar care odata pornit este plin de viata!A fost o seara de folk in aer liber cu multa energie si un prilej de a face niste poze faine alaturi de Maria,Alina si Imi!

29-30 Mai o fuga la Ipotesti unde s-a tinut a doua editie a Festivalului de Folk de la Ipotesti unde anul trecut am avut recital iar anul asta (Multumesc Relu) am fost cooptat in juriu!Concurenti frumosi majoritatea din Botosani unde eu cunosc multi tineri datorita unui mare concert organizat de Manuella acum cativa ani…Un frumos recital sustinut de Alina Manole si un „afterparty” organizat de Relu unde am cantat cu Emeric Imre si altii pe iarba linga un foc de tabara care parea sa se foc stelelor sub umbra de har si poezia a suflului eminescian…Magie de noapte cu folk.Mergeti sa vedeti casa familiei Eminovici,biserica ctitorita de ei,codrul si lacul unde Eminescu a visat candva maretia acestei natiuni!

In 5 iulie am fost invitat de Adrian Sarmasan pe care l-am cunoscut la lansarea Zoei Alecu si cu care am devenit instantaneu prieten,la Cluj unde am cantat intr-un club cochet pentru lume nu prea multa dar selecta,o seara dominata de piese ironice dar un spectacol reusit si frumos.Multumesc Adi sper sa ma revansez in 2013!

28-29 Iulie Vama Veche doua cantari pe  terasa la malul marii mijlocite de Walter Ghicolescu in conditii foarte bune.Vama Veche este un spatiu traditional al folkului ,din pacate activitatea folk s-a cam concentrat la Festivalul Folk You si in rest in Vama nu se prea canta folk decit in regim de cort .La prima cantare l-am avut pe terasa pe Radu Pietreanu care cu naturalete a scris foarte rapid aceste vresuri:Poetul Romei marele Ovidiu/Acum vreo 2000 si-un pic de ani/Punea pe versuri fluturi si castani/Si vraja Marii Negre de iridiu!Si anii trec si Marea e la fel/Statuia lui Ovidiu inca este/Ce tragico-romantica poveste/Sa admiram ce-a admirat si el!/Si ca o razbunare geto-daca/Pe tarmul nostru si pe versul lui/Azi admiram si pare sa ne placa/Un alt Ovidiu fredonind hai-hui!/Cu aptitudini sobre si intergre/Mai tinar si mai liber asta seara/Cu glas de aur ,zambet si chitara/Un nou Ovidiu canta Marii Negre!Pare sa ne placa acest poem pentru care se pare ca-i si multumim lui Radu cu bucurie!

4-8 August cap compas Calafat alaturi de Radu Valean si Ciprian Diaconu adica in formula Ovidiu Mihailescu si Trupa Joi!Zile de foc si bucurie in care am ars alaturi de 80-100 de oameni conectati la folk,spectatori,poeti,folkisti zile de minune!Cine nu ma crede sa vada poza mea pe delfin de la Calafat!Nopi de cantec si prietenie,bucurie pura de-a canta ,fericire de a amesteca suflete de varste diferite in ecuatia muzicii si a poeziei!Cine vrea mai mult sa vina acolo si sa vada!Dan Vana daca nu exista trebuie inventat!Multumim cu mare plecaciune Om Bun!

16-17 August ca o incoronare a anului Zlilele Sebesului ne-a adunat impreuna pe Mircea Vintila,Maria Gheorghiu,Eugen Cristea,Manuella Popescu,Emeric Imre pentru o seara cu folk cu peste 10000 de spectatori(in ziare au scris 16000!) cu Alex Velea si Connect-R dar si cu adolescenti care mi-au facut o galerie consistenta ,si cu un anticariat de unde am cumparta zeci de lucruri si cu o multime de peripetii si dragalasenii care nu se pot vedea nici chiar in pozele superbe de pe facebook…Le multumesc tuturor celor prezenti ca exista si mi au daruit asa zile frumoase!Multumesc Manuella!Traiasca dinozaurii… Eugen!

3-13 septembrie mi-am luat 10 zile de concediu la Paris cu familia.N-am sa spun decit ca „n-am ajuns prea batran la Paris” si ca evident pot visa ca voi canta candva si acolo!

29 Septembrie cantare de proba cu Trupa Joi la Green City!Doua ore de cantat in care ne-am reglat nivelul si coordonarea!Baietii stiu cum!

12 Octombrie Gura Humorului adica Sorin Poclitaru poet si promotor de folk si evident unul dintre prietenii care conteaza!E poate a 7 oara cand am cantat la Humor ,publicul imi stie piesele si ii cunosc aproape pe toti pe nume…oameni speciali.Nu stiu daca am fost pentru concert sau ca sa-l vad pe Sorin care mi-e drag…cred ca pentru amandoua.Daca nu i-ati citit poeziile sa o faceti!

13 Octombrie Festival de Folk la Falticeni,organizat cu inima mare pe Parintele Mihaila un om minunat care a ales sa aduca alaturi de Hristos si miscarea folk!E impresionant ce-a reusit sa faca dinsul intr-un oras mic cu un suflet asa mare!Festivalul a fost minunat iar publicul unul de exceptie!De multe ori in orase mai mici ca Falticeniul,Dorohoiul,Calarasi,Baicoi….ne simtim mai pretuiti mai vii in prezenta unui public care nefiind rasfatat cu prea multe evenimente chiar se bucura de puritatea folkului!Multumesc Maria Gheorghiu!Slava Domnului Parinte!

21 Octombrie la Clubul Prometheus primul concert public cu Trupa Joi!90 de spectatori o atmosefera extraordinara cu baloane galbene zambitoare …cu Cip in forma si Radu pus pe cantat  a fost o seara faina in care am testat noua formula!Piesele mere cer percutie iar basul aduce un plus de greutate armoniilor,peste asta alaturi de cei doi putem ataca publicul cu 3 zambete ceea ce este extraordinar!Multumesc Radu,Ciprian multumesc Puiu Cretu!

26 Octombrie seara de folk la Intorsura Buzaului alaturi de Titus Constantin si Iulia Mirea intr-o locatie de club unde cei veniti au trait intens tot ce s-a cantat!Genul de seara in care iti vine sa-ti dai sufletul pe scena pentru ca cei care te asculta sunt una cu tine!Multumesc oameni buni!Multumesc Iulia si Titus pentru gazduire si delicatelte!

27-28 Octombrie ma intorc in orasul in care mi-am crescut primul copil ,la Clujul drag inimii mele unde Emeric Imre a reusit un uimitor Festival de Folk care desi este la prima editie s-a dovedit a fi o concurenta pentru cele mai bune festivaluri folk din tara!Sala de 900 de locuri ,public special,proectii de imagine de calitate…un festival care a adunat 66 de folkisti!!Felicitari Emeric Imre felicitari organizatorilor!La multe si reusite editii!Un gand bun lui Dinu Olarasu,Marius Batu,Mihai Nenita,Adi Bezna alaturi de care am petrecut clipe minunate!

3-4 Noiembrie Toamna Baladelor Festival Folk pentru elevi in organizarea Ministerului Invatamantului,eveniment de care ma leaga amintiri minunate din anii precedenti.Doua zile de folk si prietenie alaturi de Manuella,Eugen,Mircea ,Loreta …un alt prilej sa aduc multumiri organizatorilor! Anul acesta am cantat cu Trupa Joi si reactia a fost pe masura!

9-10Noiembrie prin amabilitatea lui Florin Sasarman am participat a doua aoara la Festivalul de Folk de la Bistrita,oras frumos si mandru ,medieval si poetic, unde am trait o seara minunata de folk bucurindu-ma in spatele scenei de recitalul trupei Poesis(de Eugen Baboi ma leaga frumoase amintiri din anii de Voua si n-am facut niciodata un secret din faptul ca sunt fan Poesis!)recital matur si frumos ca un vis…Mi-am tinut si eu recitalul cu emotie si trac…si apoi a intrat in scena pentru un recital regal Nicu Alifantis!Rar am vazut un recital om plus chitara asa de bine inchegat,asa de intens,asa de ardent artistic ,asa de emotionant!Am stat cu sufletul la gura aproape o ora si as mai fi stat inca doua!Multumim frumos!Traiasca folkul !

15 Noiembrie Festival Folk la Campina…festival la care si eu visez de ani buni si pe care l-a organizat cu mari greutati Titus Constantin caruia ii multumesc mult!Doua seri de folk cu nume frumoase si diverse din pacate publicul a fost destul de redus si e mare pacat ca un oras care se lauda cu un mare procent de intelectuali nu poate gasi timp pentru o seara de folk…Peste toate insa a fost o bucrie sa cant pe scena pe care l-am vazut cantind pe tatal meu..pe Iuliu Merca,Mircea Baniciu,Valeriu Sterian,Liviu Tudan,Dan Andrei Aldea si multi altii.M-am bucurat sa-l regasesc pe bateristul formatiei Meteor Sasa, om frumos si daruit muzicii care mi-a si daruit o carte de catrene scrise cu suflet!Multumesc!

17 Noiembrie Festivalul de Folk  Ziua de Maine de la Alba Iulia unde am debutat cu Trupa Joi si unde particip a treia oara..Am spus totdeauna ca e cel mai fain festival din tara atit ca organizare dar si ca tinuta artistica.Anul asta au fost poate unele scapari in organizare dar noi vom continua sa iubim acest festival,multumim Pompilia,Dan,Ioana multumim Vali,Daniel!Am cantat in sala mica pentru un public redus..dar noi ne-am dat sufletul ca toata lumea sa simta ca am venit pentru shou si s-a simtit!Cine n-a fost sa vada Cetatea din Alba Iulia sa-si miste fundul si s-o vada pentru ca este unul din locurile miraculoase ale acestei tari!Intrati si la Catedrala Incoronarii ca sa va amintiti cine suntem!”Veniti la Alba Iulia in Ardeal”!

26 Noiembrie Spectacol la Clubul Spice cu Dan Caramihai si Adrian Fetecau si CT Voua.O seara de club cu poezie si haz ,cu o atmosfera frumoasa si relaxata…un mod de a te odihni cu bucurie!

29 Noiembrie Spectacol pentru persoane cu dizabilitati la Teatrul Excelsior in organizarea lui Tic Petrosel caruia ii multumim!In sala Ion Nicolescu cantaretul orb pe care l-am iubit de cind l-am auzit prima data cantind tulburatoarea melodie „Eternitate” I-am dedicat o piesa si i-am amintit de o intilnire avuta in anii 80 la Buzau!Un public uimitor!Si acum ma emotionez cand imi amintesc!

4 Decembrie lansare de album Walter Ghicolescu!Nu e rolul meu sa fac recenzii dar vreau sa spun ca am avut emotii alaturi de Walter (si de Gilbert) pentru ca el este unul dintre folkistii pe care dupa puteri am incercat sa-l sprijin si eu,imi place atit ca folkist dar si ca om si cred in puterea cu care sufletul sau arde pentru folk.O seara speciala cu multi oameni frumosi si cu un duh de prietenie care ne-a incalzit pe toti.

9 Decembrie Festival Folk la Castel Cluj Napoca in organizarea lui Ioan Onisor caruia ii multumesc pentru prietenie!O seara ‘la fosta filarmonica’ cu public avizat ,cu un aer calm si artistic,cu recitaluri savante tinute de Emeric Imre cel mai recunoscut folkist clujean,grupul Onisor,Zapartan,Mangu,Crivaci ceva special!Magda Puscas cu vocea ei de inger!Ce mai, inca o amintire draga de pus in tolba!Si multumesc Imi pentru cadoul tau care ma va insoti la multe cintari!

13-14 Decembrie din nou la Falticeni alaturi de Clara Margineanu pentru o seara de colinde si poezie pentru un tinar care are nevoie de ajutor…in organizarea Parintelui Mihaila care ne-a rasfatat cu vizite a doua zi la muzeu(apropo pentru cei care treceti prin Falticeni va rog sa va opriti la extraordinarul muzeu Ion Irimescu care este dupa mine cu nimic mai prejos decit Muzeul Rodin din Paris) si cu o vizita la Biserica unde slujeste unde ne-am intors parca in vremurile biblice si unde Hristos ne-a gazduit intr-un spatiu de har si cumintenie!Multumim parinte!Despre spectacol se poate vedea pe you tube ,eu spun doar ca a fost o seara de gratie!Multumiri Clara!

19 Decembrie alaturi de Eugen Avram,Dan Caramihai,Niki Oagen am desfasurat concertul de Craciun al Trupei Joi si un mod placut de a multumi publicului din Bucuresti pentru sustinere!Cei care n-au fost au pierdut o seara cu muzica buna si cantata din inima.Cei care au fost pot da marturie!Multumin 2012 un an in care calare pe criza am gasit totusi resurse sa adun citeva crampeie de fericire statornica,cativa prieteni noi,cateva cantece frumoase,citiva oameni care inca mai cred in mine!Va multumesc voua tuturor si va urez un 2013 plin de bucurii si succese!

La Multi Ani!

 

 

 

 

 

30 decembrie 2012     0 Comments

Interviu

De vorbă cu Ovidiu Mihăilescu:

Îmi place să dăruiesc pace, iubire, oglinzi de timp în care să ne regăsim sufletul

GREEN Silvana Chiujdea (2012-12-10 10:13:08) 242 vizualizari

„Vă spun cinstit eu sunt cowboy-ul Nelu/Oriunde mă duc începe măcelu’/Cine de-aici mai ascultă manele/Precis va muri de mâinile mele/Și dacă și cânta manele vă jur/Am să-l omor ca pe față de dur”, cântă în gura mare un grup de adolescenți pe faleza din Tulcea, în acorduri de chitară, iar pe aripi de ecou zburdă veselia lor. Hei!!! Ăsta-i cântecul lui Oviudiu Mihăilescu, „Cowboy-ul Nelu”. L-am cântat de atâtea ori!!! ”Ferict, neferict…” răsună faleza. Zâmbesc și fredonez și eu în gând. Mă apropii și mai am parte de o surpriză: „8 ore la serviciu”! Deja cânt cu ei la refren: „Tap, tarap, tarap,tap, tarap….” Aceasta e doar una din amintirile care îmi vin în minte când mă gândesc la Ovidiu Mihăilescu. Nu știu câte concerte a avut artistul la Tulcea, nu știu nici dacă a fost vreodată în oraș, dar știu sigur că tinerii din toată țara se adună și îi cânta piesele la chitară. În timp, am avut ocazia să-mi consolidez convingerea. Un om cald și bun, așa îl cunosc pe Ovidiu Mihăilescu. Nu știu cum face, dar reușește să transmită prin cântecele sale un strop de magie, chiar și atunci când nu se află fizic prin zonă.

Impact News: Ai spus de multe ori că muzica trebuie să educe, nu să ceară moartea dușmanilor. Cunoscuții știu că tu faci asta. Au fost situații când a fost cazul să le explici, celor care nu te cunosc, ce e cu acest Cowboy Nelu?

Ovidiu Mihăilescu: Da muzica e un limbaj universal, ea vindecă, educă, dispune sau indispune. Și atunci când e însoțită de vers poate transmite stări și idei. Eu fac parte dintr-o generație tulburată care în anii ’80-’90 a trebuit să absoarbă șocul transformărilor și să-l transforme în artă. Alături de nume ca Ada Milea, Daniel Iancu sau Fără Zahăr, am încercat uneori să “educăm” a la Caragiale, spunând cum stau lucrurile în cheie ironică. Cowboyul Nelu s-a născut din amestecul de Orient manelizat cu spiritul american de după Revoluție. În fapt e un kitch cultural! Personajul “m-a vizitat” în urma unor sesiuni prelungite de manele ascultate de la vecinul de bloc de sub mine care nici măcar nu era de etnie “romantică”! Cowboyul Nelu e doar o mască socială care mi-a permis să ”împușc” câteva lucruri stâmbe de la noi.

Impact News: Umorul în folk și satira socială. Cum se face că ție îți vin ca turnate în piese? Ai un secret?

Ovidiu Mihăilescu: De cele mai multe ori când ceva nu-ți convine și vrei să-l schimbi, a spune lucrurile cu tristețe sau afectare, nu dă prea bine. În schimb ironia păstrează o distanță care face mesajul mai incisiv și mai elegant. Din păcate asta nu schimbă și realitatea! Cred că mă prinde acest stil pentru că iubind literatura i-am frecventat pe Caragiale, Topârceanu, Urmuz sau Daniil Harms. Important este să-ți urmezi modelele și să îți pese de țara ta, de cei din jur și de problemele lor. Nu toți cetățenii sunt în stare să facă politică. Așa că noi artiștii încercăm să-i mai tragem de șiret pe cei ce dețin puterea. Vremelnic!

Impact News: Vreau neaparat să discutăm puțin despre „Tânăr și liber”, o piesa parcă mereu actuală, deși istoria ei nu e una recentă.

Ovidiu Mihăilescu: “Tânăr și Liber” s-a scris cumva singură prin 1982. Este în fapt un mozaic de gânduri care mă frământau în acei ani și care gravitau în jurul ideii de libertate individuală și socială. Eram în facultate atunci, student politehnist și visam la o lume mai liberă! După ’89 am văzut și fețele hidoase ale libertății. Am văzut și abuzul de libertate și libertatea de a nu mai crede și a nu mai vrea nimic. Am și scris, un alt cântec mai complet și mai trist, despre libertate! Totuși, așa cum spui tinerețea a găsit câteva idei inoxidabile. Am cântat “Tânăr și Liber” în Cenaclul Vouă ani buni, am cântat-o live în ’90, la TVR, imediat după Revoluție. Atunci a devenit un blazon al unei generații de folkisti.

Impact News: „Dor de Florian Pittiș”, uite încă o piesă care mi-e tare dragă. Spune-ne câte ceva despre emisiunea ta la Radio 3Net.

Ovidiu Mihăilescu: Bună întrebare! Dacă vorbim de libertate cred că Florian Pittiș a fost pentru România un profesor de libertate! Cel mai frumos din lumea nebună a artiștilor, cu sufletul mare exact cât harta României, preot al cuvântului și om care la orice vârstă a emanat în jur tinerețe! Mi-e dor de Domnia Sa cum mi-e dor și de Eminescu, Nichita… Spirite providențiale trimise acestei țări din luminile Raiului. Sunt recunoscător că l-am cunoscut pe Moțu’ ,cum îl alintau prietenii și că m-a acceptat în echipa de oameni frumoși care-l înconjurau. Emisiunea mea se numește Folkweb, e o emisiune cu și despre folk. Reprezintă pentru mine o mare bucurie să dau mai departe iubirea de folk și poezie pe care am primit-o de la cei mai mari ca mine, folkisti, poeți, profesori, oameni simpli!

Impact News: „Cipilică” e al doilea tău album. N-ar fi rău să ne spui de ce „Cipilică”?

Ovidiu Mihăilescu: După primul album, “Cowboy-ul Nelu”, mai acid și mai programatic umoristic, am simțit nevoia să adun în al doilea album piese mai vechi, mai romantice, mai dulci-amărui. Am vrut să numesc albumul “Castele de nisip”, dar mi s-a părut prea convențional și am ajuns la concluzia că “Cipilica” e un nume inedit. În plus cred că redă ceva din spiritul vremii. Acum purtăm pe cap tot felul de “cipilici” și mai puțin o pălărie clară! Apoi, cipilica e un fel de șapcă pentru copii. Și eu țin mult la copilul interior pe care fiecare din noi ar trebui să-l ținem treaz!

Impact News: Știu că una din piese îi este dedicată fiului tău.

Ovidiu Mihăilescu: Tot albumul l-am dedicate familiei, soției și celor doi băieți. Dar fiul meu cel mare, Bogdan, care e student la Conservator, m-a sprijinit cu harul lui la două melodii de pe album: “Castele de nisip” și “Ploaia albastră”. E minunat când o pasiune e împărtășită de cineva din familie. Simți că lași ceva de valoare cuiva drag.

Impact News: Și pentru că în curând vine Crăciunul, ai fost vreodată costumat în Moș pentru copiii tăi?

Ovidiu Mihăilescu: E ciudat, dar nu am fost. Întotdeauna am apelat la altcineva de teamă să nu fiu descoperit! Cred însă că e un exercițiu minunat să îți propui să te îmbraci zilnic cu tipologia lui Moș Crăciun și să fii mereu gata să împarți cadouri sau măcar zâmbete celor aflați în lipsă. În sensul ăsta, da, merg prin țară și încerc să le dau celor care se mai simt copii melodii-jucării cu care să-și umple mintea și sufletul o vreme.

Impact News: Ce îti place să dăruiești de sărbători? Dar să primești?

Ovidiu Mihăilescu: Îmi place să dăruiesc pace, iubire, oglinzi de timp în care să ne regăsim sufletul, spiritul, legătura cu divinul. Până la urmă, Moș Crăciun chiar dacă e o invenție, reprezintă un simbol al lui Dumnezeu care are totul și dăruiește totul! Îmi place să primesc iubire, prietenie, prețuire, fericirea de a împărtăși un spațiu de sărbătoare, liniștea de a împodobi un brad cu copiii mei, fericirea de a avea timp să mă uit la stele, la ninsoare, deliciul de a fi viu.

Impact News: Cum era Crăciunul când erai tu copil? Poți să îmi povestești o întâmplare de Crăciun?

Ovidiu Mihăilescu: Crăciunul era tot Crăciun, țin minte că pe la 5-6 ani am fost dus la alt copil să mă întâlnesc cu Moșul în carne și oase… Aveam emoții, repetam în gând poezia benevol-obligatorie, iar când l-am văzut, înalt, tot îmbrăcat în roșu, cu un păr și o barbă nefiresc de strălucitoare (din fericire nu erau de vată!) pentru câteva minute am trăit o stare magică, deși curiozitatea mă îndemna deja să-l trag de barbă! Copiii trăiesc intens această sărbătoare și ea există mai mult pentru ei decât pentru adulți. Acum un an am retrăit scena cu o nepoata de 4 ani. Un actor a venit special să joace rolul Moșului… Copilul surescitat și intimidat, cu ochii mari și mânuțele nervoase, care dă răspunsuri silabice la întrebări și momentul eliberator al despachetării jucăriei. După asta Moșul nu a mai avut “audiență” și a trebuit să plece. Remarc totuși că lucrurile se schimbă, jucăriile devin tot mai scumpe, tot mai sofisticate, copiii și părinții tot mai materialiști, nucile și merele lasă loc banilor și răsfățului… Poate este doar o fază de tranzitie!

Impact News: Ai un album dedicat special cântecelor de Crăciun.

Ovidiu Mihăilescu: Da, se numeste “Cântece de folk Crăciun” pentru că nu-mi plac denumirile cu “Xmans” și “snow”. Atunci când lucram la albumul “Cipilica” am lăsat câteva piese care nu se potriveau cu stilul albumului afară. La acele piese am mai adăugat câteva colinde, plus câteva melodii pe care le-am scris mai târziu și la finalul lui 2010 am lansat albumul, la Palatul Ghika din București, doar pentru un cerc restrâns de prieteni. Între timp cererile s-au înmulțit și albumul se vinde încă foarte bine.

Impact News: Pe unde „colinzi”, în decembrie?

Ovidiu Mihăilescu: Am colindat la Cernavodă, apoi la lansarea noului album Walter Ghicolescu în București. Urmează Cluj și Fălticeni, iar spre sfarșitul anului poate la TârguMureș. Între ele mai multe cântări gratuite pentru diverse cauze umanitare. În București voi cânta alături de “Trupa Joi” adica Ciprian Diaconu și Radu Valean odată în 16 decembrie la “Pariu pe Prietenie”, eveniment cu folk și poezie organizat de Sorin Teodoriu și poeta Clara Mărgineanu. Oameni frumoși care mai găsesc timp pentru a organiza duminică întâlniri de suflet. Apoi, în 19 decembrie, la Clubul Sinners, unde vreau să adun o mână de prieteni ca să ne bucurăm cântând colinde și să sărbătorim împreună o clipă de grație. Evident îi aștept cu bucurie pe cititori. Până la urmă ce rămâne este timpul ars frumos în compania celor dragi.

27 decembrie 2012     1 Comments

Interviu Jurnalul National (Loreta Popa)

Astăzi e ziua ta, Ovidiu Mihăilescu

10 mai 2012 – 14:55

Sunt mulţi cei cărora minciuna li se strecoară zilnic printre picioare. Sunt mulţi cei cărora nu le pasă decât de ei înşişi şi de mofturile lor. Sunt mulţi cei cărora cuvântul ţară le strepezeşte dinţii, iar a vorbi despre omenie li se pare vetust. Ovidiu Mihăilescu este român, folkist şi atât de departe de categoria celor de mai sus. Spune adevărul chiar dacă acesta se înfige adânc în carne, se dăruieşte pe sine şi muzica sa tuturor, fără să se gândească la avantaje sau alte foloase material şi mai ales îşi iubeşte ţara aşa cum doar poeţii o pot face, cu asupra de măsură. Chitara primită la 17 ani a fost cel dintâi pas spre valoare, iar participările la festivaluri şi concursuri de gen şi faptul că tinerii sunt atraşi ce folk în număr din ce în ce mai mare îi păstrează vie în suflet această bucurie. Ovidiu Mihăilescu împlineşte astăzi 50 de ani de viaţă şi 30 de activitate. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”

„Noi, folkiştii, suntem un fel de ecologişti ai sufletelor, care fără mare tam-tam tratăm boala materialismului, a vitezei şi a indiferenţei”
„Ce-am făcut în anul care a trecut? Am reuşit să termin un nou album cu piese traduse pe care din păcate nu-l pot încă lansa din motive de drepturi de autor şi de birocraţie… Am cunoscut mulţi oameni frumoşi din toate colţurile ţării. Am avut bucuria de a-l vedea pe fiul meu cel mare intrat la Conservatorul din Paris. Am scris la o nouă carte de poezie pe care însă n-am s-o public decât peste câţiva ani. Am înţeles că oamenii au nevoie de folk, de adevăr şi lumină spirituală şi am înţeles că noi, folkiştii, suntem un fel de ecologişti ai sufletelor, care fără mare tam-tam tratăm boala materialismului, a vitezei şi a indiferenţei. Am devenit mai destins, mai calm, mai puţin interesat de o recunoaştere socială care nu vine de regulă decât pe criterii de gaşcă, de politică sau de conjunctură; mai încrezător în propriile forţe şi în frumos . Am găsit tot mai multe motive să cred atât în Dumnezeu, dar şi în faptul că România nu e bolnavă ca ţară, ci doar este infectată de un strat de impostură şi incompetenţă.

Ce mă supără? Că nu se învaţă Bob Dylan în şcoli. Că Florian Pittiş nu are o piaţă în Bucureşti. Că nu există parcul Eminescu, că nu s-a făcut încă un zgârie-nor pe modelul „coloanei Infinitului” a lui Brancus . Că nu l-am declarat genial pe Bacovia. Că Dan Puric nu are un talk-show la o televiziune… Că Tudor Gheorghe nu dă spectacole la Londra şi Tokio deşi merită.

Ce-mi place? Că oamenii zâmbesc atunci când le cânt! Că pleacă fericiţi de la spectacol şi mă salută complice. Că am prieteni mulţi şi între artişti şi în lumea mare. Că sunt sănătos şi călător continuu în ţara mea. Că mai am încă vise neîmplinite după care pot să alerg. Că mai sunt oameni frumoşi care-şi aduc aminte de mine chiar şi numai o dată pe an. Că soarele încă ne luminează pe toţi şi dăruieşte naturii forţa de a rodi. Că viaţa merită trăită chiar dacă dezastrele vin avalanşă pe fluxurile de ştiri atâta vreme cât ai pe cine iubi şi cât ai ceva de dăruit celor din jur.

Ce vreau azi? Doar să mulţumesc Cerului şi Pământului că ştiu să dăruiesc fără limite, şi tuturor oamenilor care fiecare, la locul lui, este centrul Universului.”

12 mai 2012     0 Comments

O cronica a spectacolului de la Cluj(multumesc Ioana)

Ovidiu Mihăilescu, înapoi la Cluj

Posted by FlipFlop On 07/12/2011

ovidiu-fbUnul dintre folkiștii care nu călcaseră prea des prin Cluj în ultimii ani era Ovidiu Mihăilescu. Ei bine, lucrurile s-au schimbat aseară, cu ocazia concertului acestuia din Janis Stuf, desfășurat în cadrul Școlii de Folk din această săptămână.

Ceea ce poate nu foarte mulți știam ne-a fost dezvăluit încă de la prezentarea artistului, făcută de Emeric Imre, amfitrionul serii, și anume faptul că Ovidiu Mihăilescu și-a petrecut ani buni la Cluj, mai precis a locuit aici între anii 1988 și 1996, în acest oraş fiind născut chiar și primul copil al artistului.  Astfel, reîntoarcerea a fost una cât se poate de naturală, dorită și așteptată, iar atmosfera cu care Ovidiu a fost întâmpinat s-a dovedit a fi în totală concordanță. Prieteni vechi, viitori sau simpli admiratori, s-au adunat aseară să împărtășească, împreună, voia bună „dictată”, cu zâmbet cald pe buze, de artist.

Cum e Ovidiu? Incredibil de simpatic. Talentat, nu-i vorbă, astfel de aprecieri sunt luate din oficiu. Cu un râs molipsitor și o energie ușor de „citit” total independent de vreo formă de manifestare, iscusit mânuitor al chitarei și stăpân pe vocea sa, Ovidiu face cinste folkului din orice unghi privești. Fie că e vorba de comunicarea cu publicul, de muzica pe care o face, ori de simpla atitudine, transparentă în fața celor prezenți. Iar acestea sunt „ingredientele” necesare pentru un spectacol reușit.

Bineînțeles că publicul putea fi şi mai numeros şi mai tăcut, dar astea nu fac de această dată nici o parte a subiectului cronicii mele, întrucât nu au ajuns la statutul de probleme. Mesele au fost toate ocupate, iar cei care au vorbit n-au făcut-o la nesfârșit, uitând de faptul că în fața lor avea totuși loc un concert, cum s-a mai întâmplat în alte rânduri. Atunci de ce-am spus asta? În speranța că e totuși loc de mult mai bine în ceea ce privește atitudinea publicului, cu-atât mai mult atunci când vorbim despre un concert la care intrarea este liberă.

Playlist-ul prezentat aseară a fost unul divers, format printr-o combinație, inspirată și echilibrată, din piese mai vechi, mai noi, alerte ori domoale, de dragoste și de protest intelectual. Prima parte a concertului ne-a oferit spre ascultare piese precum Fericit, nefericit, Ninge iar, Rondul de noapte, Carnavalul, Imperfect, Cipilica, Tamara, Garduri și borduri, Țară mică, Romanță cu Salvador Dali și Muntele (dedicată bunului prieten Emeric Imre, acesta având la rândul lui o piesă compusă pe același versuri ale lui Adrian Păunescu), câteva dintre acestea fiind scrise chiar la Cluj, în perioada pe care artistul a petrecut-o aici. Cea de-a doua parte a concertului, precedată de o pauză de aproximativ 15 minute, a început cu un mini recital al lui Ionuț Mangu, care ne-a ținut plăcut ocupați timp de patru piese – Hașuri, Mai Stai, La răscruce și Dana. Odată cu întoarcerea invitatului principal al serii pe scenă, muzica s-a scurs în același registru potrivit îmbinat, reprezentat de melodii dintre care amintesc Căpșuni, Ploaie albastră, Tantra Yoga, Lili, Superman, Tânăr și liber. Iar pentru că se cerea să mai fie și-un bis, iar publicul s-a arătat suficient de insistent, aplauzele susținute ne-au mai adus și o Chinezoaica Tzi Tzen Ceai (cunoscută drept cu featuring cu Daniel Iancu).

Astfel, după un concert care m-a umplut de o bucurie sinceră, ca de copil, care nici n-aș putea spune clar unde-și are rădăcinile, am rămas cu certitudinea că am avut ocazia de a mai întâlni un alt om extraordinar. Bun cantautor, cu un simț dezvoltat al frumosului, al sensibilului, dar capabil, în același timp, de un tip de aciditate dureroasă ce se ţine departe de vulgaritate. O bună combinație, zic eu, la care adăugăm zâmbetul sincer și molipsitor de care vorbeam mai devreme. Iar ce rezultă din toate astea, vă invit să descoperiți singuri data viitoare, pe care ne-o dorim a fi cât mai apropiată.

Ioana-Cristina Teodorescu

9 decembrie 2011     0 Comments

Articol Jurnalul National

Astăzi e ziua ta: Ovidiu Mihăilescu

12 mai 2011

Orice manuscris are nevoie să fie atins, cercetat, descifrat pentru a-şi arăta adevărata valoare. Ovidiu Mihăilescu este acel „manuscris”, care, descifrat, se dezvăluie celor din jur ca fiind şi poet, şi cantautor, şi rea­lizator al unei emisiuni radio ex­trem de îndrăgită, şi profesor de chi­tară pentru mulţi copii nerăb­dă­tori să se joace cu corzile şi cu notele mu­zicale. Peste toate acestea, soţ, tată, frate, fiu şi mai ales prieten. Nu e uşor, dar se bucură când rănile din sufletele multora primesc cuvintele şi cântecele lui ca balsam. Bucuria e cu atât mai mare cu cât vindecarea vine re­pe­de. Ovidiu Mihăilescu şi-a săr­bă­torit ieri ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.

„Trece timpul cu viteza fulgerului, nu-ţi dai seama când e Crăciunul şi când e Paştele. Să zicem că am făcut câte ceva în anul care a trecut, în sensul că prin voia lui Dumnezeu şi cu ajutorul prietenilor am reuşit să mai scot o carte «pe hârtie». Aici trebuie să le mulţumesc lui Sorin Poclitaru şi Clarei Mărgineanu, care au pus şi suflet şi alte părţi importante ca să se întâmple asta. Acum lucrez la un album, altfel decât cele dinainte. Am avut foarte multe concerte. A fost un an în care m-am ocupat şi de clubul Watt, unde am avut parte de multe seri frumoase, care mi-au mers la inimă. Mai descopăr oameni frumoşi, mulţi, şi mă bucură acest lucru, pentru că uneori avem impresia că trăim singuri şi că nu găsim oglinzi suficiente în care să ne reflectăm. Pare că lucrurile se însănătoşesc în jurul nostru din acest punct de vedere. Fiecare îşi caută un drum. Găsesc motive să zâmbesc, pentru că totdeauna mi-a plăcut să merg pe partea însorită a străzii, nu pe cea întunecată.

Merg la concerte şi descopăr oameni care încet îmi devin prieteni. Dacă m-aş întâlni cu mine tânăr pe stradă, faţă în faţă, mi-aş spune să nu uit ce frumoasă e această perioadă, pentru că adolescenţa are un har aparte. Este perioada în care noi nu avem limite, în care ştim să zburăm, în care credem că putem atinge orice vârf, orice loc din lumea asta. Dacă nu uităm mesajul acesta al adolescenţei şi dacă nu-l încărcăm cu energie şi cu forţă ca să ne atingem visele, atunci eşuăm într-o bătrâneţe care nu întotdeauna este cea mai reuşită, cea mai bună. «Adu-ţi aminte ce visai şi fă acest lucru în continuare!» N-aş pleca din România, pentru că sunt dependent de Eminescu. Pentru că mă încăpăţânez să cred că măcar câţiva trebuie să rămână ca să crească PIB-ul de bun simţ naţional. Pentru că iubesc ţara asta defectă ca pe o mamă drogată, pentru că m-am născut ca să schimb ceva aici şi pentru că nu vreau s-o abandonez… N-aş pleca, pentru că mi-e dor de bojdeuca lui Creangă, pentru că trebuie cineva să dea sânge ca să nu devină o ţară de ţigani, hoţi şi şmenari, pentru că Dumnezeu le-a lăsat pe cele nebune ca să-şi râdă de cele înţelepte şi pentru că, poet fiind, nu ştiu să visez în altă limbă…

Dar în România, astăzi, tupeul ţine loc de bună ziua, iar furtul şi minciuna au devenit decoraţii de onoare. Nu mai ştim să facem diferenţa între educaţie şi mahala şi tânjesc după o lume normală în care nu trebuie să ocoleşti zilnic 1.000 de gropi. Mi-aş dori să mai văd cum este să trăieşti simplu fără să întâlneşti zilnic absurdul şi umilinţa lipsei de lege şi morală. Aş vrea ca măcar câţiva ani să mi se vindece rănile dezamăgirilor politice şi personale şi să mai uit armata de VIP-uri cocoşate care se lăfăie la tribună. Uneori aş vrea să plec precum Gaugain, să caut un paradis pe care noi nu-l mai vedem nici în cele mai neruşinate vise.”                                 Articol scris de Loreta Popa

15 octombrie 2011     1 Comments

O vara cu folk si prieteni

Odata cu toamna reusesc si eu sa ma opresc pentru o scurta perioada si sa privesc cu duiosie catre vara care iata ca tocmai a trecut…A fost o vala luminoasa ,nu foarte caniculara dar plina pentru mine de evenimente folk ,de prieteni mai noi sau mai vechi ,de motive de zambet si de fericire!

Nu sunt unul dintre bloggeri care scriu zilnic despre culoarea perdelelor din bucatarie si despre ce-am mai visat azi noapte,simt insa ca s-ar pierde ceva important poate,mai ales pentru mine, daca nu mi-as decanta aici citeva idei si amintiri…

Vara a inceput in 6 iunie cind eu impreuna cu Dan Caramihai si cu Adrian Fetecau am bifat al 4 lea spectacol cu „Tara Cateilor” la Teatrul Nottara!A fost o seara minunata pentru ca sala a intrat in jocul nostru si desi spectacolul e unul destul de „greu” cu muzica si poezie,oamenii au inteles repede mesajul din subtext si au vibrat alaturi de noi.Un spectacol pe scena(pentru mine un specialist al cantarilor de club)ofera mari satisfactii atit in ce priveste comunicarea cu colegii mei de scena,dar si cu spectratorii.

In 9 si 10 iunie am fost la Falticeni si Gura Humorului,doua localitati din aria de acoperire a lui Ion Creanga ,locuri cu oameni calzi la inima si blanzi la infatisare.Falticeniul m-a primit cu bratele deschise(mai cintasem acolo cu citeva luni inainte) dar locul de suflet este deja Gura Humorului unde in pizzeria lui Sorin Poclitaru am deja prieteni care imi stiu versurile si cintecele si care cu prietenie si bucurie ma „asista ” la toate spectacolele.Sa canti la Humor e o bucurie atit pentru ca Sorin e mucalit si are tot timpul ceva de comentat dar si pentru ca acolo s-a format in timp un public de folk cu oameni de suflet care chiar gusta acest gen si care deja ne-au devenit noua folkistilor prieteni buni.

De la Gura Humorului am decolat la Festivalul Folkever Siret Editia a doua,unde prin efortul lui Ioan Mateiciuc anul acesta am putut vorbi de un festival de folk in toata legea!S-a cantat la teatrul din localitate-apropo cita lume stie ca orasul Siret a fost prima capitala a Moldovei!?(Nu dau amanunte va las sa cautati!)-s-a cantat cu suflet si daruire si fiecare recital a fost deosebit,mie mi-a ramas la inima recitalul Magdei Puskas alaturi de Vali Moldovan un recital de folk traditional care m-a teleportat in perioada frumoasa a Cenaclului Flacara ,un recital in care cei doi protagonisti au ars chiar ca doua flacari si au dat foc „felinarelor” din sufletele spectatorilor!Eu n-am sa insir aici toate recitalurile,asta gasiti pe site-urile specializate,am sa spun insa ca ne-am intilnit multi folkisti mai tineri sau mai maturi si ca e minunat sa ai sentimentul ca apartii unui grup de oameni cu inima deschisa.

In 14 iulie am plecat in Olanda pentru 10 zile(concediu),n-a fost o deplasare cu folk si n-am sa va spun decit ca am avut bucuria sa vad o tara civilizata si administrata cum trebuie,ca am simtit grija pentru om si pentru mediu si ca mi-as dori ca Romania sa semene Olandei macar in urmatorii 80 de ani…desi nu prea cred!Dar sa ne intoarcem la morile noastre!

Intors in tara am fugit cu trenul la Ipotesti linga casa memoriala Mihail Eminescu unde intr-un teatru de vara in aer liber s-a tinut un Festival Concurs de folk  la care eu am participat in recital.Sa canti in miros de tei la doi pasi de casa in care a crescut Eminescu,sa vezi dealuri umbrite de nori ,codrul cu verdeata si melancolia peisajului eminescian este pentru mine un poet care din fericire cinta si folk,o mare betie de visare!E clar ca acel apus ma va urmarii in amintire multa vreme…

Urmatoarea oprire,Navodari 15 iulie Folk Fara Varsta in Teatrul de vara din Navodari!Alaturi de Manuella Popescu,Mircea Vintila ,Walter Ghicolescu,al treilea an de folk linga mare pentru copii din tabara de vara de la Navodari!Am cantat in briza marii sub soarele de vara care ne spala cu raze verticale ;dar sa vezi atitia copii care cinta folk,sa le vezi ochii plini de emotie si pasiune ,sa te oglindesti in tineretea si stingacia lor,sa te revezi prima oara pe o scena…e cel mai bun tratament anti-vedeta si anti trufie!

Nu stiu ce sa amintesc,bucuria cu care Manuella aduna copii si le daruieste instrumente muzicale si diplome?Emotiile lui Walter care are citiva elevi de folk minunati alaturi de care traieste toate spaimele dinaintea unui spectacol?Umorul lui Mircea care an de an vine sa le cinte elevilor cu inuma lui mare si pusa pe sotii?Pe total stiu ca pentru mine Navodari e o cura de reintinerire,un loc unde imi bronzez sufletul cu zambet si aroma de mare!

28 iulie la Dorohoi ,localitate mica si cocheta de mari boieri moldoveni unde cint alaturi de Adi Bezna pe terasa unui restaorant cochet.Adi e o figura,un fel de Cat Stevens tinar mixat cu Bob Dylan ,un folkist autentic si viu,gata sa-si dea camasa sufletului oricui pentru o oara de folk si de vise,un om pe care-l voi iubi mereu pentru ca face parte din minoritatea celor a caror avere este doar sufletul lor curat.

De la Dorohoi fuga la Piatra Neamt (asa sa-i ramana numele Maria Ta!:)) unde tot cu Adi am cintat la „La Roata” o mica terasa cu iz de western unde dupa un inceput de shou fulminant a venit furtuna(Da va veni,da va veni Furtunaaaaa ne va inghitii!!!!) si unde desi publicul a fost redus de la 100 de spectatori la 40 noi ne-am facut spectacolul pina la ora 5 dimineata …6-7 ore de folk cintat pe mucia inimii alaturi de oameni inimosi si frumosi daruiti bucuriei de a traii!Multumesc Alina,multumesc patroane si voua tuturor celorlalti pe care nu va stiu pe nume!

Intors in Bucuresti in 30 iulie (m-am spalat ,m-am pieptanat…si am fugit iar la terasa!) la Terasa Alive cu un public calm si frumos am cintat alaturi de prietenii mei vechi Dan Caramihai si Puiu Cretu cu bucurie si cu tihna piesa mai vechi si mai noi …Si iar magia prieteniei ne-a imbracat si iar publicul a fost cu noi ,si iar ma gindesc ca atunci cind am lasat serviciul pentru folk n-am gresit asa de rau si ca poate daca n-ati fi voi cei care sunteti alaturi de noi de ani si ani bucuria noastra n-ar avea gust!Multumesc in numele artistilor voua tuturor!

A urmat un drum la munte,la Garana,5,6 august,un loc unde-am mai cintat si anul trecut,in apropierea Semenicului unde Phoenix si-a compus albumul de legenda „Cantafabule„!A doua editie a festivalului folk Garana in organizarea colegilor de la RRA condusi de Manuella Popescu a fost o reusita care a adunat in doua seri 1500 de participanti!

Sa canti alaturi de Pasarea Colibri,Ducu Bertzu si Mihai Nenita ,Maria Gheorghiu e pentru mine o bucurie si o onoare..Doua zile,doua concerte cu oameni frumosi cu pusti veniti din Timisoara care stiau toate versurile artistilor cu oameni care s-au bucurat de folk si de Poiana Lupului un loc minunat!

A urmat 12-13 august Serbarile Medievale ale orasului Sebes.Din nou Manuella Popescu secondata de un folkist care organizeaza de ani buni astfel de festivaluri medievale,Florin Sasarman un om frumos si curat ca o lacrima…

Ce sa va povestesc!?Bucuria de a vedea oameni imbracati in costume de epoca?Bucuria de a cinta cu Florin „om bun” in haine de cavaleri medievali?Frumusetea de pe chipurile oamenilor?Frumusetea orasului si a soarelui de vara?Faptul ca alaturi de Florin Sasarman,Vali Serban,Daniel Avram am pregatit terenul pentru Pasarea Colibri intr-o forma de zile mari? Faptul ca orasul s-a umplut de oameni care fredonau melodii folk?A fost frumos!

Si apoi cand credeam ca le-am vazut pe toate am plecat la Baia Mare spre un eveniment despre care nu stiam mai nimic!Surriza mare a fost ca acolo am descoperit ca era vorba de un festival in toata regula,tinut in aer liber ,intr-un teatru de vara unde peste 500 de oameni au venit sa simta folk!

Festivalul s-a numit „Noaptea Menestrelilor” e organizat de mai multi ani de cei de la Grup Folk Classic si a fost revitalizat in acest an de Romi Tulicius !A fost o noapte minunata cu torte si folk cintat cu tot sufletul de Grup Folk Clasic, Romi Tuliciu, Trupa Icarus, Ioan Mateiciuc. Ionuț Mangu, Ioan Onișor, Daniel Făt si Viorel Moldovan care s-a intrecut pe sine…eu am incercast sa pun un zambet pe fetele ascultatorilor si sa-mi umplu plamanii cu aerul viu al acelei nopti minunate.

In 30 august intors la Bucuresti am cintat din nou alaturi de Puiu Cretu si Dan Caramihai la Terasa Florilor ,inca o seara sub semnul prieteniei si al bucuriei de a cinta impreuna cu publicul.

In 2 septembrie am plecat spre Lehliu un loc cu oameni inimosi si care iubesc folkul unde intr-un club am cintat alaturi de citiva localnici pasionati de folk piesele pe care o parte din prietenii mei din Calarasi -veniti cu bucurie la shou-m-au rugat sa le reamintesc.Inca o seara cu zambete.

Am lasat la urma ultimul concert al verii,Festivalul Inamplari in Orasul cu Oameni de la Rasnov ,un festival care s-a nascut din dorinta lui Adrian Bezna de a da o replica festivalului Folk You!Un festival tinut pe o poiana inverzita din apropierea Rasnovului,unde pentru citeva zile(3 unii,doua sau una altii) s-au adunat un numar impresionant de foltisti:

Doru Stanculescu,Sorin Minghiat,Emeric Imre,Ovidiu Mihailescu,Cezar Petrovici, Cristi Dumitraşcu, Magda Puskas,  Vasile Mardare, Florin Tomici, Dinu Olăraşu, Grupul Cantos, Fox Studis, Trupa Zări, Daniel Făt, Eugen Avram, Horia Stoicanu,  Cristi Buica, Puiu Creţu, Cătălin Ungureanu, Walter Ghicolescu, Proiect Tivodar, Claudia Ciobanu, Cristi Corcioveanu, Mishu Călian, Walter Ghicolescu, Dan Vană, Bebe Paraschivescu, Nicu Zota, Tibi Ioniţă, Trupa Icarus, Stefan Denvar project (Bulgaria) si multi alti folkisti mai tineri…

Ca au fost zile minunate va pot povestii toti participantii ;ca s-a cantat atit in Rasnov cit si in poiana din fata Pensiunii Rasnov se stie si cei care au fost acolo pot povestii ca acest festival inventat peste noapte de o mana de entuziasti a fosr un Eveniment special unde toti folkistii au fost tratati asa cum trebuie si unde toti ne-am bucurat sa ne adunam pentru prietenie si bucurie!

Poate ca aceasta insiruire de concerte ,asa depanate la viteza mare si cumva din amintire nu spune mare lucru celor care nu au „microbul” folkului in inima dar cred eu ca prin aceste citeva modeste randuri imi pot exprima recunostinta pentru toti acei organizatori si sustinatori de evenimente folk ce ramin adesea anonimi si necunoscuti!Lor si tuturor celor care s-au bucurat sa ma vada in vara trecuta ,le multumesc ,celor care nu s-au bucurat sa ma vada tot le multumesc pentru rabdare!Daca am uitat pe cineva….cer iertare!

Folk on si fericire!

 

 

 

 

12 septembrie 2011     1 Comments

Nicu Vladimir (articol de Nelu Stratone)

NICU VLADIMIR

n.  8 decembrie 1950

d. 10 octombrie 1995

 

  • Absolvent al Institutului de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti, secţia pictură, promoţia 1975.
  • Grafician la ICSITE Bucureşti
  • Alături de Mircea Florian, Dorin Liviu Zaharia, Marcela Saftiuc, Valeriu Sterian, Doru Stănculescu, Mircea Vintilă etc. a reprezentat unul dintre “pilonii” principali ai “mişcării folk” din România.
  • A publicat poezie în Luceafărul, Orizont şi Tribuna.
  • Premiul I la “Primăvara Baladelor”, ediţia I-a (aexae-quo cu Mircea Vintilă).
  • Peste 200 de apariţii în spectacole rock şI folk, cenaclul Flacăra, Piaţa Universităţii etc.
  • Înregistrări la Radio Cluj.

 

“În ceea ce priveşte propria-mi creaţie, consider că în cele două decenii de activitatea am fost întotdeauna consecvent principiului estetic afirmat de la început, compunând şi cântând cântece în care importanţa cuvântului este egală cu aceea a structurii melodice – ritmice, acestea neputând fi separate fără amputarea valorică şI semantică a produsului. Tematic, toate cântecele compuse şi cântate de mine sunt extrase din experienţa personală de viaţă (singura cu adevărat cunoscută) oglindind prin transfigurarea artistică propriu-mi proces de cunoaştere a lumii  exterioare şi interioare, gândurile, meditaţiile, complexul de idei izvorât din multiplele relaţii om – societate, om – natură, om – idee şi om – materie, dragoste – moarte, pace – război (ca periocol apropiat), singurătate – contopire cu universul, om – realitate şi om – irealitate, om – univers şi om – patrie, omul – fiinţă cosmică etc. etc., în care termenul  “OM” mă desemnează chiar pe mine, cel care trăieşte diferite etape ale unei vieţi pe care încearcă s-o înţeleagă şi să restituie în formă artistică înţelesurile dobândite”.

 

NICU VLADIMIR, 1986 – “Memoriu de activitate”

 

 

“Rockul ca expresie muzicalĂ te ajutĂ sĂ te eliberezi de energii care pot deveni negative” (interviu realizat de Nelu Stratone cu câteva zile înaintea dispariţiei)

 

Rep.: Ce se-ntâmpla cu mişcarea rock de la noi în perioada aceea de deschidere a României ?

N.V.: A fost, cred, o chestie de imitaţie la început. Adică au pătruns nişte zvonuri, pe urmă însoţite şi de material : discuri, ştiri de presă, „Europa Liberă”, mai târziu „Metronom-ul” lui Cornel Chiriac … S-au suprapus şi pe deschiderea politică de după ’64. Puterea nu putea să ia măsuri foarte făţişe împotrivă, pentru că se-ntâmpla un lucru ciudat : pe deoparte, din cauza cenzurii mesajului se atenua cumva, se metaforiza, se făcea mai subtil, ceea ce a fost spre binele cântecelor, „produselor artistice”, să le numim aşa. Şi chiar când s-a putut să ai un mesaj direct, să încerci să te exprimi direct într-o problemă cate te râcâia, descopereai că pateticul nu e tot una cu tragicul. Adică tragicul rostit patetic parcă sună mai prost decât tragicul rostit senin. În felul ăsta am ajuns la interesul pentru folclor. Folclor – folclor, adică seninătatea asta totală, până şi în voce.

Sigur, aveam teme, dar nu erau teme, era viaţa noastră. Eram pândiţi şi primejduiţi de tot felul de lucruri şi încercam să comunicăm între noi despre toate astea. Am descoperit atunci, obligat fiind cumva, că limba de toate zilele nu-ţi ajunge să comunici integral tot ce ai de zis şi că o faci mai bine prin artă. Eu eram pe vremea aia la Liceul de Artă Plastică şi pe urmă la Institutul (NA : de Artă Plastică „Nicolae) Grigorescu” şi puteam să compar ce poţi să zici prin pictură şi ce poţi să zici prin cântec, cuvinte, poezie ş.a.m.d. Am văzut foarte clar că pentru a vehicula mesaje compuse din sentimente nu comunci cu definiţii raţionale. Trebuie să le combini cumva ca să-ţi dea o aproximaţie cât mai aproape de… Şi aşa s-a urcat cumva nivelul intelectual al cântecelor. Iar eu cred că faţă de americani şi de occidentali, poetic vorbind, eram mult deasupra. Rockul ca expresie muzicală te ajută să te eliberezi de energii care pot deveni negative, când stau acolo şi zac şi se-mput. Trebuie să le dai drumul, cumva. Iar o dovadă că folk-ul ţinea miezul chestiei ăsteia era faptul că înseşi trupele rock intrau uneori pe teritoriul ăsta al folk-ului şi scoteau câte o perluţă : … şi Phoenix, … şi Sfinx , …şi altele. Se mai întâmpla un lucru : puteau să te reprime făţiş sau nu. Şi zic că tocmai din cauza creşterii nivelului intelectual al întregii chestii, treaba n-a fost atât de vastă ca-n America, unde erau şi mecanici auto şi vagabonzi, pur şi simplu. La noi erau studenţi, erau elevi care puteau recepta mesajul, care puteau produce mesaje asemănătoare. Or, autorităţilor nu prea le dădea mâna să se pună încă odată cu studenţii. Mai avuseseră probleme, nu cu mult înainte, la o demonstraţie pentru Crăciun. Era o tensiune continuă. Eu am văzut oameni tunşi cu briceagul pe stradă, fete cu fuste tăiate, cu ştampile puse direct pe picior . Adică era o chestie total barbară. Dar dacă erai student,  te dădeau deoparte, te făceau scăpat cumva. Eventual, te luau la secţie şi încercau să te lămurească, dacă nu reuşeau te trimeteau acasă sau îţi anulau buletinul pe motiv că nu semeni cu poza şi te duceai cu poze actuale şi îţi dădeau buletin cu poza respectivă. Şi era de tot hazu’, la un moment dat începuse să ne placă. Pe de altă parte, chestia cu pleata eu mi-am asumat-o ca pe un steag. Am zis : „Eu sunt clar în război cu ăştia, şi e bine s-o ştie şi ei, şi să ştie şi alţii, şi atunci nu mă tund. Puteau să o lase şi trecea, ca orice modă, în doi ani. Au făcut-o obiect de reprimare şi s-a transformat în simbol al rezistenţei. Tot omu’-şi lăsa pleată ca să spună clar pe ce parte e. Că mai luam noi şi plase, că ne mai întâlneam cu câte-un pletos care ne escroca, asta e altceva. Şi ne cam lăsau în pace. Dar au găsit alte metode. Una dintre ele a fost Cenclu Flacăra, care a avut comandă clară să ia toată treaba asta şi s-o deturneze, s-o scoată de pe şinele ei şi s-o ducă pe alte şine şi a făcut-o. A reuşit s-o facă destul de dibaci. Americanii au rezolvat numai cu banii, au luat-o pe partea economică : au industrializat muzica. În prima etapă le-au luat produsele ca unor artizani şi le-au vândut. Le-au dat cu banii pe la nas … le-a plăcut. Acum nici măcar nu mai comercializează produsele creatorilor adevăraţi de acolo, ci creează gata compozitori.

Rep.: Crezi că a supravieţuit totuşi ceva ?

N.V.: Eu cred că da. Mă aşteptam să fie un nou val, o chestie masivă după ’89, dar se pare că e o zăpăceală d’asta din care nu se alege nimic încă, dar sper să se aleagă, că nu se poate să rămână aşa, în muzică, dar şi mai larg. Ca stil de viaţă m-ar îngrijora să nu devieze, pentru că acum au apărut drogurile. Chiar în mişcarea hippie nu era îsta esenţialul, adică sigur că aveau bairamurile lor, se plimbau cum vroiau cu minţile, pe unde îi ducea LSD-ul, dar asta era doar o latură. Cei din generaţia actuală au un simţ al opoziţiei prompt. Adică dacă-i spui ceva, întemeiat sau nu, se opune. Libertatea e responsabilitate în primul rând. Or să descopere ei că legile nu se ascultă, nu se încalcă, ci se fac. Trebuie să faci legea ta. Dincolo se văd urmări clare. Eu zic că mişcarea ecologistă se trage direct din flower power şi din hippie. Ăştia au umblat tată, s-au dus până-n Tibet, s-au dus până la Katmandu, au stat în locuri din Amazonia. Au umblat zdravăn de tot şi au dat de locuri în care natura e natură, şi de locuri în care natura nu mai e natură, şi de locuri în care te duci şi-ţi vine să borăşti. S-au întors în oraşe, au văzut că-n oraşe e pustia pustiei şi că nu poţi să comunici unul cu altul … E clar că de-acolo se trage ecologia ca fenomen de masă.

Establishment-ul a luat-o peste bot atuncea tare de tot, nu numai că au oprit un război dar au dat o grămadă de drepturi negrilor, femeilor, au lansat o grămadă de programe sociale, pe care nu le aveau şi nici nu se gândeau să le facă vreodată şi le-au făcut – adică lucruri foarte concrete.

Care sunt, concret, valorile promovate de cultura rock ? Mă refer la valori morale, valori estetice şi la legătura cu religia. Cea mai importantă e libertatea, fără doar şi poate. Sinceritatea decurge deja din libertate, când  ţi-ai asumat libertatea … Cu estetica e mai complicat, pentru că la prima vedere este aspectul şocant, dar nu sunt deloc sigur c-ar fi cel mai adevărat. Factorul religios s-a manifestat cu multă acuitate, pentru că în primul rând mişcarea hippie era interesată în hinduisme şi mişcări orientale religioase. De aia s-au dus şi tot dus în Katmandu şi-n alte locuri. I-au păcălit o grămadă de „guru” pe acolo care se fabricaseră repede.

Rep.: Deci creştinismul nu-i satisfăcea ?

N.V.: Creştinismul lor, care era practicat convenţional, nu-i satisfăcea. Trăirea mistică o găseau în droguri, în primul rând. O afirmă Eliade şi spune un lucru foarte just : a ajuns să eşueze tocmai pentru că s-a democratizat utilizarea drogului în scopuri sacre. Droguri în religii anume îl lua numai un anume om, cu pregătirea şi iniţierile lui, şi ajungea la ceva cu asta. Când le iei în masă, şi nu ştii prea bine de ce, ajungi aiurea. Dar l-au căutat pe Dumnezeu. Mişcarea hippie ne-a adus importante câştiguri culturale. Aşa am descoperit, cât am putut, cultura orientală, că altfel nu ne interesa, ce treabă aveam noi cu Confucius sau cu Budha. Dar pentru că ei erau interesaţi de asta, ne-am dus şi noi pe urmele lor şi am ajuns la ăştia. Ca până la urmă, ăia care au fost fericiţi, au reuşit să ajungă înapoi la Cristos, de unde plecaseră nu prea lămuriţi. Adică poate se botezaseră, dar nu mai mult. Sigur, mişcarea rock nu a dat mistici şi mari teologi, deşi George Harrisson, de exemplu, a trecut prin crize mistice importante. Dar a avut o trăire religioasă. Ăştia trăiau în familii, mulţi dintre ei, familii hippie, care aveau ritualuri antice de o anumită natură. Şi aicea se întâmpla uneori la fel. Până şi băţu’ ăla de santal …, pentru că eu mă duceam la Mircea Florian şi când intram în casă punea cinci beţe de santal şi le dădea foc. Ca preocupare dominantă sau măcar importantă a mişcării ăsteia a fost cu siguranţă şi problema religioasă.

Rep.: Care e relaţia culturii rock cu politicul ?

N.V.: Cred că a fost tot timpul împotriva autorităţilor, a statului, a establishment-ului în partea aia, în Occident, împotriva dictaturii, în partea asta. Toată Europa de Est era împânzită de trupe. Când m-a luat pe mine la Securitate – aveam 17 ani – m-au întrebat dacă n-am legături cu polonezii şi cu cehii. În Cehia nu se-ntâmplase încă mare lucru, urma să se-ntâmple. Au fost nişte perioade distincte : perioada hippie a fost clar o perioadă când s-a refuzat societatea comună şi s-a întors spatele pur şi simplu. S-au dus să trăiască în deşert, în comunele lor, să plece în Katmandu sau nu ştiu unde. N-au mai vrut să ştie. Şi-au văzut de treaba lor.

Rep.: La noi în ţară ce-au făcut ?

N.V.: La noi se adunau în bairamuri, făceau excursii prin ţară. Asta din când în când, nu puteai s-o faci tot timpul. În rest, vagabondai cu mintea. Asta era soluţia cea mai la-ndemână. Sau făceai artă, nu neapărat muzică, puteai să pictezi, să scrii poezie ş.a.m.d. La un moment dat s-au topit cumva toate astea, începând cu punk-ul, cred eu, o mişcare opusă ăsteia  dinainte, care era îndreptată clar tot împotriva îputeriiş, dar în luptă directă cu ea şi acuzând-o că „de fapt voi ne-aţi adus în halul ăsta, şi voi sunteţi la fel ca noi, la fel de împuţiţi”, că nu puteai să te apropii de un punker … Ştiu că în ’89 eram la Düsseldorf şi trebuia să stai la 30-40 de metri de un grupuscul din ăsta pentru că puteau să-ţi dea cu o sticlă în cap. Erau foarte violenţi, foarte murdari, dar ăsta era mesajul clar : „şi voi sunteţi ca noi, degeaba vă mascaţi cum vă mascaţi şi voi sunteţi vinovaţi”. Pe urmă a devenit modă … că aşa se-ntâmplă. Adică poţi să adopţi, pentru un moment scurt, un soi de „estetică a urâtului”, să te exprimi prin ea, dar rişti în acelaşi timp să devină etalon de alt frumos, o alternativă de frumos. Uite… Picasso – după ce au bombardat nemţii Guenica, plângea inima-n el şi a fost revoltat şi a pictat „Guenica”, ca pe un urlet. A început să caşte foarte multă lume gura şi foarte mulţi au început să picteze la fel, că „ce frumos e !” şi au ajuns să creeze chestii din astea, frumuseţe urâtă, dar nu ca o revoltă la ceva, ci în sine, ca o valoare estetică în sine. Ăsta-i riscul ! Mai încoace nu ştiu ce se mai întâmplă. Cred că e o ameţeală deocamdată, deşi mai apar mici luminiţe, dar care sunt repede înăbuşite de industrie. De exemplu, Suzanne Vega, Tracy Chapman etc., care mi s-au părut fenomenale şi aşteptam continuarea care n-a mai venit, adică nu s-au mai auzit. Sunt prea mulţi ăia care hornăie şi fac cum fac pe-acolo. Dacă ar face-o cum o făceau Sex Pistols, care erau autentici, şi ăsta era mesajul pe care-l scuipau peste ăia, ar fi o chestie, dar când fac că aşa se face … E o linişte asurzitoare … Am putea spune că mişcarea rock implică un comportament deviant, dar nu în sens patologic, în cazul în care tinerii trăiesc într-o societate alienată ? Societatea nu e alienată e de-a dreptul schizofrenică. Sciziunea e multiplă şi aproape definitivă, iar segmentul cel mai puţin unitar din societatea asta sunt tocmai tinerii. Adică ei neagă pentru că nici n-au ce găsi ca valori de care să se agaţe în cioburile astea, dar îşi găsesc, că asta au de făcut – sî-şi găsească valori şi să-şi facă propria construcţie, să-şi facă legile. Dacă-şi fac legile, pe urmă au şi putere. Aşa ? … cine deviază de la cine ? În mod „on the groove, ei ar fi cei (îndreptăţiţi), că ei sunt ultimii veniţi… Dacă nu stau pe şine deviază, dar şinele astea nu mai există. Poţi să zici că nu stau laolaltă cu societatea, dar că deviază – n-au de unde devia, cel puţin în cazul României. Cel mai bine ar fi să se-adune mai repede, să-şi găsească legile şi să facă curat.

24 mai 2011     0 Comments

Ziua poeziei la Galati

 

 

 

 

 

 

 

Ca folkist foarte rar am ocazia sa ma intilnesc cu poeti sau sa fiu luat in seama ca poet in cadrul unor manifestari care au legatura cu poezia.In 21 martie 2011 am avut insa bucuria si onoarea de a fi prezent la Galati la manifestarile prilejuite de Ziua Mondiala a Poeziei.Am cunoscut acolo oameni frumosi si inimosi care au facut posibil acest eveniment si tocmai de aceea vreau sa relatez cite ceva pentru a le multumi tuturor pentru bucuria de a fi prezent acolo.

Trebuie sa spun ca fara efortul si prezenta minunata a Florinei Zaharia manifestarea nu ar fi avut un aer poetic si gingas si poate nici aerul cald si firesc al unei intilniri intre prieteni.Centrul Cultural din Galati este un loc unde se focalizeaza viata culturala a acestui mare oras.Alaturi de Florina am cunoscut oameni minunati ,Andrei Velea poet,A.G.Secara poet si critic,…….

27 martie 2011     0 Comments  

Arlequin

Eu am ales asa!

Am cules destul lacrima durerii

Am privit destul scheletul singuratatii

Stiu prea bine prapastia deznadejdii!

Cand haosul si haul

Au trecut sa ma devore

Am privit spre Cer,am zambit

Si am ales sa fiu vesel!

3 februarie 2011     0 Comments